De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al țării mele…
…Lăsați-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi și nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aș alunga
Cu huiduieli și bici…de-aș fi la fel ca tine.

Și dacă nicidecum nu simți nevoia de-a pleca,
Și dacă gustul pâinii mele-ți place,
Tu resemnează-te că asta-i țara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!

Muncește-n pace glia mea, te rog,
Și limba mea, te rog învaț-o-n pace,
Și-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ți place!

De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al țării mele…
… Și doar legendele mai țin c-am fost cândva Titan
Și cântecele vechi - c-am coborât din stele…


Iurie Osoianu Cishinau 20 07 2011