Sub bob de rouă sferic, ca de sticlă
Rugina frunzei greu se încovoaie
Și stropii cad din cer pe iarbă droaie
Ra nu se-arată, împrejur e pâclă.

Cerneala curge ne-ncetat pe foaie
Sonetul măsurând ca dintr-o riglă
Feeric scribul pune blânda-i siglă
Pe paginile care curg șiroaie.

Și tocul care-l ține-n dreapta mână
Îi este hrană, apă îndeajuns.
N-a mai mâncat lumesc de-o săptămână

Dar cu albastru Raiul l-a tot uns
Și stihurile lui or să rămână
Cu Moarte Dumnezeu nu l-a străpuns.