nu gravitez în cercuri de magnați,
exult în glia ce produce surprize,
nu cred în regi care conduc
nenumărabile comandouri de crize.

sunt a bogaților ce vor mereu mai mult,
disperarea lor transferă sperieți puzderii,
ca un disc care repetă lamentabil refren
întro mirabilă natură cu spirit virtuos ocult.

nu nu nu, niciodată nu vor fi săraci
acei seduși pe viață de farmecul gliei,
sperietori vor înalța pe abilii araci,
cârduri să uluiască și să se închine.

așa îi știu pe frații mei și pe străbunii mei,
cu fermecate fericiri- multimiliardarii în idei.