îți spun repede înainte să
tu, care citești, cu tine vorbesc
mai înainte să dispar trebuie să afli asta
credeam că sunt un om bun
credeam că sunt un om rău
românia plânge
fratele meu mai mic plânge
azi am omorît un gândac
n-am vrut s-o fac
mi-e teamă că nu mă iubești
încă din pântecul mamei mi-a fost
nu știu dacă ne vom întâlni vreodată
micile mele bucurii micile suferințe
îți sunt străine
mi-aș fi dorit să te întâlnesc
azi am bătut zeci de străzi am tot mers
să fi trecut pe lângă sute de oameni
puteai fi și tu între ei
înaintea fiecăruia am făcut o mică plecăciune
m-am gândit la fericirea ta
într-o lume săracă
la groaza de ziua ce vine când nu mai ai un sfanț
și nu găsești de lucru
n-am făcut nici o faptă bună
mi-aș fi dorit, recunosc
îmi place să cânt
sunt al treilea copil al părinților mei
dacă mă aflu aici e pentru că mama n-a ascultat
de sfaturile celor din jur și m-a născut
ce îi trebuia încă un copil la ce greutăți sunt pe lume?
să se chinuiască?
însă chiar dacă sufăr
mă bucur să văd chipuri
să aud voci
aproape nu contează ce spun
aș vrea să îi ajut dar nu pot
ei sunt mai buni decât mine ei m-ar putea ajuta
dar cum să le spun
când le aud geamătul înăbușit de tristețe
ție pot să îți spun că am murit în vis