mă întrebi de pe acoperișul orașului
vasele de lut se umplu picătură cu picătură
ca în prima zi
scările sprijinite de pomi
așteaptă să fie urcate coșurile să le umpli
nu pot ajunge până la tine
e un an ploios
melcii îmi ies în cale
nu te-am sunat
gândul e o gaură neagră
a-nceput să absoarbă galaxii constelații
stele mici planete vietăți
lucruri dispar în miezul lui răcoros
tu
asculți cu ochii închiși
foșnetul omizilor