adânc mă lovește

în suflet pustiul

a liniște aspră de stârv

și mănânc

absent din merindea

uitată-n sicriul

căzutelor umbre

în somnul adânc

deșert îmi e ochiul

lipsit de culoare

un gând monocrom m-a trezit

la și-un sfert

prea multe cămile sunt fără picioare

și nu e nisip

pentru-atâta deșert

ascuns am un șarpe

la sân sau la noapte

e gândul meu rece

pe pâine l-am uns

să-l dau unei fete

când merele-s coapte

în cerul de doi cu păcatul ascuns





3 septembrie 2011