Îmi iau în mâini gândul și-l fac
Bulgăre, cu el să arunc
În mintea-mi necoaptă, de prunc,
Să știu, când voi crește, să tac.

Vor râde copiii desculți
Cu ochii, de lacrimă seci,
Când tu, dintre ziduri prea reci,
Vei ști să-i privești, să-i asculți.

Ei dorm liniștiți și sunt mulți.


10 septembrie 2011