când n-am mai putut vorbi
mi s-au lipit cuvintele de cerul gurii
ca să-mi țâșnească din ochi
și din toți porii până când m-am desfăcut pocnind înfundat ca o pâine pe vatră
aceste cuvinte-s încă vii
inima lor mai pâlpâie tremurând în fața adevărului

luați de mâncați