incolor
cazi dintr-un țurțure
o lacrimă învinsă
lăsând în urmă
stoluri de aburi
și de răni
te izbești de resturile albului
abia transformat de cer
în noroi
gata s-au trezit ferestrele
ți se șoptește
degeaba încerci
să scoți vreun sunet
tălpile grăbite
ți-l vor sufoca
singura ta șansă
acum
e să taci
într-un rug
sau într-o rădăcină
până la următorul
îngheț