Nimburi imaculate-n nori s-au scurs,
Cerul se-astupă grijuliu,
Și soarele se-ndreaptă spre apus.
Umbre se-ntind sfioase, e târziu.

Aerul cald cu iz de mosc e mut,
Copacii pleoapele-și închid negând,
Un uliu slobod plânge-n cuib de cuc
Și clipa se despică tremurând.

Pământul nonșalant se-nvârte scârțâind,
Mi-ascult bătaia inimii-n pustiu,
Simt liniștea ascunsă-n puf cărunt,
Mult prea devreme, strig!
Dar totuși prea târziu...