nu-i nimic, îmi spunea maică-mea
când mă loveam, până te faci
mare îți trece

m-am făcut mare și nu îmi trece mamă,
nu-mi trece! am frunze uscate pe creștet
port ploi torențiale în spate
îmi simt sufletul o eclipsă
în loc de brațe
mi-au crescut aripi
și de atâtea răni mă dor
și mă doare absența ta
așa cum mă doare
absența lunii în nopțile mele
cerul meu e tot timpul
înnorat port viscol
în oase

vino și sărută-mi fruntea cu o lacrimă
alungă-mi bufnița de la colțul
pleoapelor să pot vedea
iarăși seninul