Spun cuvintelor să nu mai plângă,
Îi pun inimii zăbrele,
Și durerii-i spun să fugă.
Vreau să-nvăț să fiu tăcere!

Cât aș vrea să-ți fiu o șoaptă,
Pe buze să-mi simți dorința.
S-o auzi în adierea-i stearpă
Flămând sedimentându-ți ființa.

Să fiu o lacrimă aș vrea.
Þipând haotic, prăbușită.
Prelinsă cald în inima ta,
Încercănată și tăcută.

Și dacă uiți că-ți zac în suflet,
O lacrimă strivită în cădere
Și risipită să-ți fiu sunet…
Am să învăț să fiu tăcere!