Te-as asculta sa-mi canti iubito despre flori,
Despre-anotimpuri, nesosite inca langa noi,
Sa-mi pui in vers si-n lacrimi tristele culori,
Din curcubeele uitate in departarea dintre ploi.

Te-as asculta sa-mi canti de primaverile trecute
Pe langa tampla noastra ca un apus mai straveziu,
Sa-mi spui de ce atatea gesturi sunt necunoscute
Iar cerul mi se pare-n noapte, sincer si pustiu.

Mai da-mi acum o vara intre doua stele cazatoare,
Va fi destula iarna, peste copacii fara radacini
Si smulge-ma din suflet, asa cum smulgi o floare
Si lasa-ma-n altarul prin care visele-ti inchini.

Si-am sa te-ascult cum canti, in fiecare seara
Strangandu-te sub pleoape, cu viata ta, cu tot,
Cand toate fi-vor umbre si clipele povara,
Cand am sa plec din vis si, singur n-am sa pot.