Stejarul bătrân își înalță coroana
Pe dealul tocit, în a vântului cale.
În crengile dese-i doinește a jale
Și-i numără frunza, smulgându-i-o, toamna.

Ne plouă amarnic, ne plouă de zile.
Pâraiele slabe se umflă-ntre maluri.
A toamnă-leoaică miroase pe dealuri
Și-a mers de cerboaică în trup de copile.

Adâncul de frunze ascunde sibile.


3 octombrie 2011