prea târziu ne-am așezat la pândă
în miezul lucrurilor
viermele e deja băiat mare
aleargă ușor
și își spală dinții regulat
se urcă singur pe scăunelul de la fereastră
făcând trecătorilor semne obscene

curând însă
prin poarta larg deschisă a livezii
vor trece îngeri
e toamna
va spune cineva
nu
i se va răspunde scurt
e sfânta sărbătoare
a cuțitului sfârtecând fructe