Cum să te uit iubite,
Când mi-ai furat surâsul
Și mi-ai aprins privirea?
Crezi c-am să uit de tine,
Că pot uita de noi?
Ar fi ca și cum lumea
S-ar pierde în uitare
Și-n ochii mei pustiul
Se-acoperă cu nori.
N-aș mai avea nici stele
Să mai aprind o zare.
N-ar mai fi rază-n soare
Și ceru-ar plânge ploi.
Cum să te uit iubite
Când amintirea-mi toarce
Fărâme de sublim?
Și mă-nconjoară clipe
Din seri ce-au fost aievea,
Când am gustat trăirea,
Iubind cu-esența firii de a fi.
Și eram fericiți,
Visând, naivi ca doi copii?
Cum să te pot uita?
În care viață?
Nu-mi voi mai aminti
Zâmbetul tău și ochii
Și-a glasului dulceață?
Și iar mi-e dor de tine...
Cum să te uit?
Când inima-mi de gheața,
Þi-a sculptat sufletul și chipul,
În cioburi mii și mii?