La Bolocan când fierbe tulburelul
Și nostalgii mă-nvăluie discrete,
Cernând căldura vechii ei palete,
Pe dealuri toamna-și plimbă-ncet penelul.

Din flori târzii, miresme de buchete
Se împletesc în game de tot felul,
La Bolocan când fierbe tulburelul
Și nostalgii mă-nvăluie discrete!...

Iar poezia vine să te-mbete,
Încât, simțind că ăsta-i este țelul,
Devine liric până și purcelul:
Mănâncă nuci și grohăie sonete

La Bolocan când fierbe tulburelul!