Ochii noștri au crescut cu dragoste, au crescut de la sine până s-au făcut mari,
deschiși și îndrăgostiți până peste cap.
Apoi, ne-am întâlnit și ne-am plăcut cu ochii uitați în buzunar,
orbi în toată regula.

Þi-am dat brațul să mi-l întinzi lângă al tău,
să nu-mi lași pașii purtați de pantofii celor care nu îmi mai vin.
Ne-am strâns cu atâtea noduri că de abia ne târâm unul după altul, dar

întotdeauna ne ținem de cald, atunci când
ne plouă-n suflet și apoi în negrul de sub unghii,
până suntem uzi leoarcă.
Amorțind, se aprind felinare
acolo unde nu ne lipește nici măcar o mângâiere.