nu știu alții cum sunt dar eu cînd mă gîndesc la cuvînt
îl văd ca pe un un munte cu versanți de sticlă
aluneci pe ei cînd vrei să iei în piept costișa

trebuie să ciobești an de an
să-ți poți rezema piciorul

uneori aluneci la loc
dar la senectute
tot vei ședea
pe vîrful muntelui
ca pe un piedestal