Ea citește absentă și seducătoare,
ochii ei verzi sunt sclipitori
sprâncenele ridicate.
Nu mă vede,
nu se vede pe sine,
stă ca o umbră sub lampă.
Eu mă furișez prin întuneric,
mă înconjur de stele albe,
îi pun un zâmbet pe geam,
dar ea-i absorbită-n carte,
întrupare de gând într-o imagine.
Eu mă privesc timorat în oglindă,
ea citește absentă și seducătoare.
Eu nu pot fi decât un nimb
un trecător invizibil
pe coridorul ceresc al iubirii,
ea o prințesă închisă-n turn.