Pe prispa casei noastre
Sezut in cale-ti umblu,
Cu ochi-mi plini de lacrimi
Si gindul prins in dor.

Pe-a ulitii carare
Tinjesc sa-ti aud pasii,
Si gura mult prea dulce
In taina sa-ti ating.

Mie dor de ochi-ti limpezi
Ca apa din cascade,
De glasul ce ma stinge
Din clocotul de dor.

Te-astep pe prispa casei
In ziua asta mare,
Iubindu-te o viata
Stiind ca esti a mea.