vaporul nemuririi taine-mbarcă
ducîndu-le poeților de seamă
și suflul nemaifostului le-ntreamă
și-n perle de cuvinte îi îmbracă.

pe mine vulgul prea ades mă cheamă
iar vorba îmi e strîmbă și săracă
s-o las prin veșnicie ca să treacă
deocamdată îmi cam este teamă.

cînd m-oi apropia de senectute
cu moartea crudă devenind vecin
m-oi avînta pe căi nemaibătute
și liric mă voi îngrășa din plin
eternitatea vocea să-mi sărute;
voi scrie-atunci albastru și divin.