umbra-i cât un stat de om în poarta dintre lauri
pilaștrii pădurii respiră vara albastră
cu gânduri false ochii pătrund prin fereastră
timpul vibrează în branhii și valuri

catena aurea Domini răsfiră
drumuri tipărite cu litere de săgeți
din tărâmuri fără lăcomie și ură
de ochi risipiți prin cozi de păun și peceți

troienele iernii se târăsc pe sub oraș
pasărea liră îmbracă armuri de ostaș
pe crestele buzelor mor iazuri și trestii

moneda bagheta pocalul și sabia
mărturisesc vinovății regrete depresii
când apele lunii nu-și nimeresc albia