poezia românească pute
am să o fi scris altfel
nu
ma-mă ta-tă iu-bit(o) definiți religios
într-un tratat de lătratologie

pur și simplu delir de bețiv onirism sau magopeție

fiecare a doua silabă joacă rolul piciorului
unei lămpi cu spirt
la flacăra căreia viața comportă formula banalității
reacției în lanț
pe faianța chituită cu mirt

te implor! pune
sexului botniță
căldurile acestor cățele m-au transpirat

destul(!)

cu forța puterii cuvântului poruncesc:
ieși! din min(T)e cititorule
ochiul tău e mai steril decât sperma uscată
zadarnic torni asupra-i apă
sufletul nu se înmoaie nu se îndoaie
doar își înfoaie
coada sub care privești insistent

și râd de lansările voastre cu sinceritate
cum ar trebui să râdă toți colegii la

moartea unui comediant

la fel degetele nopții ce-orbecăiesc pe tastatură
și cărora până în zori
în loc de unghii le va crește gură

de aia zic – să ne vedem
de ale noastre fiecare
atâția impotenți își duc sămânța precum o boală

pe picioare