Trăind din amintiri și vise seci
N-ai cum te-ndestula cu fericire
Dar nici de partea toamnei să nu treci
Nici înspre frigul lipsei de iubire

Uimit cât de ușor privești oricum
Covorul gros de brume din grădină
Sau frunzele gemând la tine-n drum
Ori spinii pregătiți sub tălpi să-ți vină

Doar seara când copacii cad de somn
Și totuși nu se-ndură să se culce
Parcă-ți răsună-n piept un rece corn
Și te dărâmă-o jale amară-dulce

După tot dorul tău încărunțit
Și toată tinerețea ta pierdută
De parcă-atunci cu foșnet de chibrit
Ai pune foc la lumea de cucută.