Am săpat în durere fântână
Cu scară ce duce-n adânc
Și cuțitul l-am prins, strâns, în mână,
Cuțitul ce-l port la oblânc.

Am tăiat disperarea în două,
La corbi am lăsat-o zălog,
Am zdrobit și puii din ouă
Și de-atunci fericirii mă rog

Să-mi cadă, ca ban, în batistă,
Cu nod să o prind la un colț
dar nu vrea și am să plec în conchistă...

S-o răpun cu iubire de glonț,
S-o cobor ca pe-un vis înbatistă
S-o zidesc în argint cu un bolț.