o cheamă ana e
o amforă cu mere
când trece agale spre niciunde
priviri adezive o îmbracă
aud cum îi cade surâsul în gol și
sună repetat pe asfalt
bărbații o întâmpină
cu mâinile curmate
în gândul ei alunecă
doar bruna de la trei

s-o las se strică
s-o resetez mi-e teamă
era mai bine poate
dacă era mai rău