am trecut prin deșert, că așa ai vrut tu, coraline
am coborât din trup ca un abur pe șenile,
ca să mă vezi
în peluze de scaieți s-a deschis șovăitor o rană
până și peștele, din baltă, mut, s-ar fi zbârlit din solzi la mine

nu mai caut uimire în lucruri, coraline
pur și simplu mă îmbrac mai gros
și plec la shopping on line

când mereu e ziua de azi,
când îți spuneam câte târcoale am dat lumii,
îmi ziceai: tu, care știi și ai umblat printre oameni,
unde ai auzit că se spânzură viața mai bine?

când treci pe lângă un gard și el te salută, coraline!
te simți mai ceva ca un om