Am bătut la poarta
cuvintelor
am bătut și am așteptat

e liniște
la poarta cuvintelor
vântul se joacă prea sus dispare
seara
tăcut în negura păsărilor

aștept demult
nu mai sunt singură
multă
lume bate la poarta cuvintelor
dați muzica mai încet zice băiatul
cu pistrui să auzim șoaptele de dincolo
vântul
se joacă prea sus
e ușor
zice fata cu nume greu
de pronunțat trebuie să iubești un cuvânt
un singur cuvânt
ajunge
afli cuvântul și poarta se deschide
nu mai pot aștepta
zice bătrânul cu două umbrele
păsări triste
este prea târziu

dar eu aștept
aștept
lumea bate la ușă așteaptă
se face târziu
pleacă
sunt din nou singură

e târziu dați muzica
mai tare ca să nu aud vocea groasă
de dincolo care spune
nu mai sunt cuvinte am venit
să pun lacăt
poarta asta
nu se mai deschide.