Știu că... am adormit visând triajul
Unde, acari grotești verificau macaze,
Conștient că-s rătăcit în peisajul
Năclăit de cobalt, sub lună fără raze,

M-am visat vagabond printre căile ferate
Fără a putea să prind vreun tren din mers...
Oblojite in ziduri vechi, gările-ncuiate
Nu-mi permiteau bilet, nici loc, să mă așez.

În multe nopți visam un tren fantomă
Ce-mi felia trupul sub roți incandescente
Iar eu muream, în conținut și formă,
Devenind jăratic al zorilor incerte.