roțile gândului cu spițe de-argint
deschide ferestre-n salcâmi către mare
șoapte materne din turnuri de sare
adorm speranțele-n leagăn de-absint

râuri cu inimi răpuse-n baraje
cavalerii zilei cu pâine puțină
pe silexul iernii taie pasaje
către tărâmuri de slavă păgână

topești cuvintele-n flăcări pe umeri
când îți pulsează prin sînge iubirea
până-n aure celeste mă fulgeri

până-n tiparul ce-mi naște privirea
trup de salcie de-argilă de iarbă
tâlc ferecat în duminica albă