Noaptea nu mai sunt eu.
Din mine se nasc oameni pe care nu-i cunosc.
Viața mea nu-mi aparține.
Am renunțat la sedative.
Sunt un spital de nebuni care se trezește noaptea.
I-am visat și-au murit, dar ei nu știu
cum se moare definitiv.
Am început iar să visez.
Îmi umblă desculți prin creier și-mi
urlă prostii în aiurare.
Păstrez în mine tot ce au gândit până acum.
Eu sunt o cochilie
și ei melci fără casă.
Tahicardie acutizată.