N-am mai scris de ceva timp un sonet,
astfel cer eventualilor cititori scuze
pentru eventualele cutume.




Un cerșetor își numără mărunții
Cu săgetarea vieții în perfuzii
Mai trec tot nelăsând un ban și cruzii
Milogul e de-o seamă cu mărunții.

Purtând pe trup a vremilor contuzii
Își duce traiul întinat de crunții
Dur întrebări îi poartă poala frunții
Răspunsurile însă fac pe surzii.

Și de Crăciun cămin i-a fost tot strada
Lumina sfântă-i arde-n ochi rapace.
Vedetele cu bani își fac estrada...

Privirile îi sunt tot mai opace,
O carte veche cu Șeherezada
Citește-ncet și inima îi tace.