balansierul pendulei atinge
doar umbra dincolo-i umbra din umbră
în ochii prădați de vulturi prin tundră
și-n geniul rebel ce moartea o frânge

inel de zi zori’-s ori zare sumbră
a plumbului ce-n neunde se stinge
ori a luminii ce-n hăuri se scurge
departe mult de trădarea lugubră

vezi Ova ochiul vulpii cum pândește
sclipind zăpezii stele de paradă
cum nici o pală de vânt nu se clintește

pe când își înfige ghearele-n pradă
astfel dator e omul cât trăiește
să-și fie sieși jertfelnic și-ofrandă