Prietene, frumosului îi stă bine și-n zdrențe,
chiar dacă trupul Lunii prezintă carențe,
dar în târg umblă un zvon cum că se poartă galoșii,
că pe corabia-vis se îmbarcă numai mucoșii!
Poate de aceea cuvintele devin mai pedestre:
sufletele pâlpâie între ferestre
și în muzee croitorii îmbracă la nuduri.
Să vii prietene să mi te guduri,
că în odaia ta strâmtă îți ard
afișele smulse pe furiș de pe gard.
Am dedus aceasta din cu totul alt zvon:
veacul devine pe alocuri afon
și unii încearcă să-l tragă pe sfoară,
vânzând sicriu în loc de vioară.