Cum vrei să ieși în afară liber?
Intri în temnița orbilor,
nu poți găsi nimic credibil,
toți te încurajază, te saltă în scări,
dar calul a plecat.
Ți se spulberă zăpada în față, înoți prin ea,
și găsești picioarele mergând undeva
unde? Nu știi unde.
Dinspre trecut te lovesc remușcările,
un pui de dojană îți crește în suflet,
faci aripi odată cu el, vrei să zbori,
dar ai în față prăpastia.
O privești lung, îți simți moi brațele,
cad pur și simplu pe jos,
ești sigur că te-ar părăsi
pentru femeia din hău.
Îți acoperi ochii cu ele,
te-ntorci cu spatele,
mergi înapoi
cât un rac
aruncat în apă clocotită.