Ce tristă-i marea înghețată-n larg!
Aburul vâscos se-nalță-n aer,
Cheiul mort e-un zgâlțâit în vaier,
Iubirea urcă steagul pe catarg.


Dantelării de flori plâng în ceață,
Ar fi frumoase dacă le-ai vedea,
Sub țărmuri împietrite fără nea
Cum absorb din ochiul apei viață.


Nici sânii nu mai sunt fără ninsori,
E gol și cerul putrezit de nori
Și păsările țipă prin castani.


Tu nu mai vii, chiciură-i pe ramuri,
Trece ziua, vine noaptea-n geamuri
Și parcă am murit de mii de ani.