în clipa aia despre care lumea spune nu
Privirea a trecut grăbită prin adamevașarpe
sunt ultimul născut
părăsit pe treptele apocalipsei
în scutece de lux
dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu
fantă prin care Dumnezeu pătrunde
în noaptea edenului
ca să culeagă pomul cbșr
împodobit murdar cu cioburi de viață
la cine mai știe a câta producție
îl smulge din rădăcină
șoptesc îngerii
cioplește doi stâlpi nenorociți
pe unul din ei nu va fi nimeni răstignit niciodată
îngerii tac eu simt pieziș
cum durerea albă le ascute aripile
ochiul meu lipit de Ochiul Lui
și gata!