C-am pierdut poezia, asta v-o spun de la bun început

E bine să-ți scoți cortexul și măduva spinării și pe tine;

în fond te scoți afară și te privești cu ochii beliți, așa cum, cu ochii aceștia privești pe unul, pe altul pe celălalt… ei bine fac și eu, scot măduva din oase, scot cortexul de pe unde e , mă scot pe mine de privesc… și zic oare cum arăt, eu…?! răspunsul nu-l pot trece pe foaie oricât m-aș strădui; dar totuși aici mă blochez eu; v-aș ruga pe voi să faceți asta, dar aveți mâinile mult prea butucănoase și neindemânatice, v-aș ruga pe voi să faceți aceasta, dar sunteți prea preciși, v-aș ruga pe voi să faceți aceasta, dar sunteți prea acrișori și prea nedisprețuitori, v-aș ruga pe voi să faceți aceasta, dar aveți ochii mult prea ne-spălăciți

o voi face eu, deși ce vad nu pot trece pe foaie

și totusi aici mă tot blochez eu