Gândurile lovesc în stele și ele răsună,
Iar pe pământ se face furtuna
De ce ai plecat? De ce ești departe?
Răsună un gând pe căile toate.
Și soarele tremură, iar luna suspină,
Iar vântul și marea un plânset îngână.
E tristă tăcerea și aspră și dură,
Iar gândul al tine liniștea-mi fura.

Gândurile lovesc în stele și ele răsună,
Te strâng iar în brațe, fericirea s-adună.
Marea-i în pace, se joacă și vântul,
Cu părul tău gingaș, în aer săltându-l.
Tu ești ca o Zână, un vis împlinit…
Ești tot ce-mi doresc, voi dori, mi-am dorit.
La piept cu putere eu iarăși te strâng,
Și buzele noastre încet se ating…