Se-aud venind din esturi caravane
Cu boii înjugați cu fir de ață
Suflarea iernii încă te îngheață
Dar viitorurile ei sunt vane.

Zăpada-n flori va înceta din viață
Deși cu toatele sunt diafane
Și veselii vor fi-n simțiri profane
Vânzându-și jalnic sufletele-n piață.

Nepătimaș, și neaua e-o corolă
În jos crescută pe tulpini de fulgi
Părând a fi o albă gladiolă.

Făcut-a însă din școlari refugi
Din mulți, navigatori fără busolă
Și prin tărâmuri zeci sunt mii de rugi.