M-am întins pe-o goană felină…,
cheamă-mi un strigăt subțire și tănăr
scurs din trei metale uitate undeva în înaltul albatru
sărută-mi ochii apăsați,
de atâtea flori de caise căzute odată cu bruma de Marte
Umbra spicelor de alb aplecate peste atâtea platoșe războinice
de viteji căzuți sub ploaie târzie în floare de cireș de aceasta dată
ne vom strivi împreună sub stihiile planctonului primăvăraticilor aorore boreale
ce lunecă pe opalul ochilor, tot timpul altor ursi polari
… iar ei blânzi mugesc catre steaua albă tremurată în însăși măduva anotimpurilor celor trei plecate
să cădem pradă dar, mândrilor eroi vânturați în tihna așezatelor adieri damaschine