Jertfesc micimea pe o vanitate
Ce-o poartă inima de vreme multă
Să pot zbura, în liniște ocultă,
Măcar în stare de ebrietate.

Sub fruntea ta încărunțit de cultă
Lumina îți servește de cetate
Că-n lumea largă n-ai aflat dreptate
Și-nțelepciunea nimeni nu-ți ascultă.

Învățăcel la ușa ta, Maestre
M-am lepădat de ranița mahmură
Aflând c-a fi e-n doar aripi pedestre.

În gât nu mai e-aceeși saramură
Și nici eterna ceață la ferestre
De diavolii cu toți în Iad gemură.