De multe ori,
n-am văzut pădurea
din cauza copacilor,
deși, niciodată
nu m-am agățat de iluzii
și nu m-am lăsat copleșită
de emoții.
Numai că viața asta
îți cere mereu
să te pui în pericol,
să faci câte un salt în gol...
pentru supraviețuire,
nu pentru glorie;
Iar eu,
nu am deloc curajul
să sar...
și-atunci,
ce rost mai are pădurea?
Mi-ajunge copacul
de care mă sprijin.