Dimineața îmi căzuse-n privire
noaptea îmi mai alerga prin sânge
dorul de tine se făcuse rouă
cuvintele mele crăpaseră zorii de zi
doar teama era ascunsă
la marginea noastră
țipetele guturale se țineau de mână
visele cereau de pomană la poarta sărutului
tu erai ultimul zbor al lui Icar
te abisai a mia oară în mine
trupul tău de pasăre Phoenix
mă ardea cu fiecare renaștere
și undeva păpușile timpului rădeau
de sforile întinse perfect
deasupra a ceea ce noi numim viață
doar teama era invizibilă
la marginea sufletului
care este căutat
prin trupul nostrul
de bisturiul dement
al cercetătorilor britanici
când va fi descoperit
noi iubito
vom deveni un buletin de știri
transmis prin Mediafax
atunci doar atunci
vei ști că
te-am iubit
cu sufletul