un telefon în iarbă
cîntă o melodie aleasă cu grijă
de proprietarul său
melodia îl definește ți-l imaginezi stînd pe marginea apei
cu undița în stînga iar în dreapta cu un roman vechi
ridici telefonul răspunzi
o voce de femeie arțăgoasă îți reproșează întîrzierea
te scuzi cum că nu ai fi tu ci un altul
care a găsit un telefon cîntînd precum un greier
ea nu se lasă dusă cu vorba
și cuvintele curg cascadă pentru urechile
obișnuite doar cu tăcerea
așezi telefonul unde l-ai găsit
fără să-l întrerupi
te îndepărtezi și vocea
precum un cîntec de greier
tot mai departe