melcii au ieșit de prin case

merg încet

abia că se aud



cerul picură peste ei mâini fragede

ca un fermoar se deschid să-i primească înăuntru



în urma lor pământul încă plutește

o pâclă de oameni îl poartă pe brațe în tăcere



și ei doar vin și-i sărută picioarele