Colac de salvare


.Literatura este un colac de salvare nesigur.
Un cuvânt te îndrumă, al doilea te tulbură,
al treilea te panichează, cu al patrulea
confuzia devine totală,
de aici începi să înoți singur.
Demontarea spaimei este obligatorie.
Mă simt ca regele Lear. Mă simt ca un Iov.

Toți ne temem că ne-am ratat viața.
Mă salvez prin dedublare,
mă privesc din afară,
vorbesc despre mine
ca despre altul. Dacă am fi nemuritori,
ura ar dispare. De vreme ce nu poți sluji omul,
cum poți să-l slujești pe Domnul?

Eu sunt un om ca oricare, prietene
,sunt un dinte rupt dintr-un pieptene,
am fost condamnat de soartă
și de o judecătoare cu gâtul fin și subțire,
dar pieptul mare,
m-am refugiat în poeme scrise pe un perete,
pirat..fugit..de..pe..malul..anticei..Crete.


BORIS MARIAN