Nu mai găsesc în râs destulă sare
În plâns e parcă mai pe-ndestulate
Tristețea are marginile late
În veselie nu-i măcar visare.

Ne-au asuprit a Iadului palate
Și soarele tot mai greoi răsare
Un bob de rouă veștejit mai sare
Din flori pe frunze, ce se vor spălate.

Nefericirea parcă e o lege
Prin tot tărâmu-acesta fără mamă.
Eternul laurii nu-i mai culege

Și-n orice zi Luntrașul trage-n ramă.
Pornirea ta spre mine mă dezlege,
Păstrează-ți veșniciile-n maramă.