Plouă într-o iarnă veche,
Singură și nepereche.
Lacrimile îți așterni –
Un tribut acestei ierni.

Plouă într-o iarnă nouă.
Tu, cu mâinile-amândouă
Într-o rugă nerostită,
Plângi cu lacrimă sordidă.

Plâng cu iarna asta toată
Oamenii mei de zăpadă
Ca-ntr-un ritual dement.
Plouă rece și absent.

Plouă într-o iarnă veche
Și-mi răsună în ureche
Ploaia ca un marș funebru.
Plouă alb și plouă negru.